Vreau sa va povestesc despre mini vacanta mea in Cipru. La sfarsitul lunii august "a aparut" pe lume micutul meu verisor. Am hotarat ca eu sa-i fiu nasa, asa am mers prima data cu avionul si tot asa am ajuns si la ciprioti :)
Am stat acolo 10 zile si a fost chiar frumos. Am vazut tot felul de pomi fructiferi si am aflat ca si cactusii fac fructe. Mai exact am fost in Pafos, Coral Bay.
Am prins vreme frumoasa, foarte cald si vreme de plaja :D. Am ramas placut surprinsa sa vad tot felul de oameni: englezi, ciprioti, rusi pentru ca inca mai era sezonul turistilor si inca era cald. Am vazut in prima seara cum se distreaza ei intr-un club unde lucra unchiul meu. In fiecare seara la deschidere aveau tot felul de concursuri.
In urmatoarele zile am fost sa vad un vas naufragiat, am vazut marea din mai multe locuri, am vazut si scafandrii facand scufundari undeva foarte aproape de locul unde stateam eu.
Daca tot nu am avut timp sa mai scriu nimic acum reusesc sa scriu cate ceva despre cativa jucatori de la Steaua.
Vineri de Sfantul Nicolae am reusit sa ajung in Afi la Bigotti sa-i vad pe baieti, sa fac cateva poze si bineinteles sa iau autografe de la ei. :)
Cei care au venit au fost: Lukasz Szukala, Ciprian Tatarusanu, Gabriel Iancu, Alexandru Bourceanu, Adi Popa si Andrei Prepelita.
Nu stiu exact cati fani au venit, dar stiu ca au stat pana la ultimul care a vrut autograf si chiar si poze. M-am bucurat sa vad ca nu sunt cu nasul pe sus, ca accepta sa faca o poza, in cazul unora chiar doua ( nu m-am putut abtine si am facut 2 poze cu Lukasz si vreo 3 cu Gabi Iancu :)) )
Desi toti se inghesuiau am reusit sa fac tot ce mi-am propus. Nu vreau sa scriu acum prea mult despre asta .. deci va voi lasa pozele la autografe si pozele cu ei mai jos :D
Semnatura lui Andrei Prepelita(cu pix) :D
Sper sa va placa. O sa revin curand cu o postare de cand am fost plecata in vacanta :D
V-aţi gândit vreodată la lucrurile alea mărunte care îţi fac
ziua mai frumoasă?
Un moment frumos, de exemplu dimineaţa lângă persoana
iubită..să te trezeşti cu îmbrăţişări şi sărutări uşoare. Clipe frumoase,
ieşiri pe nepregătite, plimbări “către
nicăieri”. Orice gest făcut de unul din voi, cafeaua de dimineaţă, amară, dar totuşi bună pentru ca e făcută de cel drag.
Mulţi consideră că iubirea înseamnă a spune “te iubesc” şi
gata e totul ok. Defapt iubirea este construită din lucruri simple, se exprimă
prin fapte nu neapărat prin vorbe. Din punctul meu de vedere iubire înseamnă în
primul rând prietenie.
Din ce în ce mai
multe persoane nu se mai uită la gesturile alea minuscule şi totuşi frumoase, ci la
bunurile materiale, la cum ar putea să le facă pe plac cât mai mult cei de lângă ei.
În loc sa te
gândeşti că lângă tine ai o persoană specială, o persoană care te face să zâmbeşti
fără motiv.
Un simplu „mi-e
dor” după puţin timp de când v-aţi văzut pentru puţine persoane mai contează.
Oare de ce aceste
gesturi frumoase nu mai sunt apreciate, de ce tot mai mulţi aveţi un interes
când întâlniţi o persoană?
Şi ca să închei
acum vă dau un sfat: apreciaţi acele gesturi mici pentru că e posibil să fie
prea târziu când o să realizaţi că indiferent de ce se întâmplă fiecare e om e
special în felul lui.
A trecut ceva timp de când nu am mai postat nimic, din păcate
nu prea am avut timp să scriu.
Am reuşit într-un final să ajung şi eu în
Roşiori pentru câteva zile. Aşteptam de ceva vreme să mă “refugiez” în camera
mea, să mă gândesc şi să mă relaxez puţin. Nu-mi vine să cred că au trecut deja
două luni de când am luat vacanţă.
Acum o săptamână am venit de la mare, am
stat puţin pe acasă, apoi m-am întors în “dragul meu, Bucureşti” cu treabă,
dar merge şi aşa uneori J.
Apropo de mare, nici acolo nu mai e ce era cândva. Eu am
fost în Costineşti, loc în care acum căţiva ani erau 90% adolescenţi, dar
acum nu mai e chiar aşa..trebuie să ai grijă când ieşi să nu loveşti copii, să nu dai peste ei cănd îţi aleargă în faţă, din ce în ce mai multe familii vin acolo. În Tineretului am văzut părinţi care îşi ţineau copii la 4 dimineaţa doar ca să-i vadă ei pe Viorica şi Ioniţă din
Clejani. Eu nu aş proceda aşa, dar fiecare face cum gândeşte şi cum vrea.
În ultima zi am fost şi prin Mamaia, plimbându-ne pe plajă am văzut pe malul marii numai alge, apa
era verde..eu una nu aş fi intrat în apa aia.
Revenind la săptămâna petrecută la mare … mi-a plăcut, era
aşa de bine, nu se simţea căldura aşa rău, era aerul mai curat şi briza mării parcă îţi transmitea un fel de linişte sufletească. Tot în ultima zi ne-am plimbat şi cu
telegondola/telecabina în Mamaia. (mai jos am să pun nişte poze din zilele alea)
În drum spre mare..
Răsăritul :x
Şi "m-am inundat" (s-a spart valul în teneşii mei)
Plimbare prin Mamaia
Poză facută din telecabină
Cam atât momentan. O să încerc să îmi fac mai mult timp pentru a mai posta zilele astea ceva.
Cum aseară a jucat echipa mea de suflet(Steaua) am decis să scriu despre felul în care m-am amuzat de adversarii lor (Vardar Skopje). Victoria a fost categorică, fără niciun fel de problemă şi scorul a fost decis înca din prima repriză. Cele 3 goluri marcate de Tănase, Pintilii şi Popa au distrus uşor, uşor speranţa adversarilor de a trece de Steaua.(oricum nu aveau şanse:D)
Din punctul meu de vedere jucătorii echipei Vardar nu au jucat absolut nimic, Tătăruşanu cred că s-a plictisit având în vedere că nu au avut nici măcar o fază periculoasă în careul Stelei. Probabil s-au pierdut când au vazut că încă din primul minut roş-albaştrii au atacat şi au fost foarte aproape de gol. Felul în care "se pierdeau" la mijlocul terenului şi din când în când pasau la noi sau le trecea mingea printre picioare nu cred că printr-un astfel de joc ei vroiau o victorie sau măcar un egal în meciul de aseară.
Despre stelişti ce pot să spun se vede ca forma lor de acum e mult mai bună decât în sezonul trecut. Bourceanu la un moment dat nu mai ştiai unde e, când era în stânga, când în dreapta, când în centru. Probabil Steaua a jucat la un nivel foarte ridicat faţă de nivelul celor de la Vardar, eventual trebuia sa joace numai cu rezerve, dar şi atunci îi bateau că eu consider ca nu au treabă cu fotbalul:) dupa meci am înteles de ce si antrenorul lor spunea ca Steaua e favorita pentru meciurile astea..ceva normal, omul era realist pentru ca ştia diferenţa de nivel este.
Nu am auzit de Vardar până să aflu că Steaua o să joace cu ei şi deşi nu ştiam cum joacă si cine sunt am spus că va fi un meci uşor.
Despre câţiva din jucătorii Stelei aş vrea sa spun câte ceva şi aş vrea să încep cu Nicuşor Stanciu care am văzut că promite, că îşi dă interesul să ajungă la nivelul celorlalţi. Mihai Pintilii uimeşte prin pase, joc şi finalizări uimitoare. Federico Piovaccari cred că nu a reuşit să se adapteze cu jocul, munca depusă şi presiunea, dar cred ca în timp va arata dacă poate, dacă reuşeşte să ajungă să surprindă.
Mai jos am să încarc un rezumat al meciului pentru cine vrea să revadă goluri şi alte faze din meci şi câteva poze luate de pe facebook-ul Stelei.
Am selectat pozele cât să surprind o parte din bucuria după golul marcat de Pintilii :D
Partida de aseară a fost cea cu numărul 100 câştigată de campionii noştrii în Cupele Europene.
Atmosfera făcută de galerii, de toti cei 40000 de oameni veniţi la meci a fost incredibilă.
Mulţumim Steaua Bucureşti pentru fiecare victorie, momente de fericire. Indiferent de meci, rezultat mereu aveţi suporterii alături de voi.
Cu toate că e cam târziu m-am gândit să scriu despre cum mă simt eu in momentul de faţâ. Ascultând melodia "Robin Thicke - Dreamworld" (melodia o puteţi asculta mai jos)am căzut aşa pe gânduri.
Mi s-a făcut dor de o persoană dragă mie şi simt in mine o durere ce nimeni şi nimic nu mi-o poate alina..
E greu atunci când simţi că vrei sa vezi pe cineva deşi ştii că acest lucru este imposibil.
Poate unele persoane pot să ţina în ele şi altcineva să le aline durerea sau dorul de cineva drag, dar în cazul meu nu e chiar aşa. Au trecut 3 luni si fix 2 săptămâni in care eu nu reuşesc să trec peste toată durerea care mă apasă.
Am trăit de atunci clipe de singuratate, clipe în care simt că, casa mea de la Roşiori este mai goală, clipe în care parcă îi aud paşii prin casă sau vocea în mijlocul nopţii spunându-mi: "iar stai şi pierzi toată noaptea, apoi dormi toată ziua". Sunt seri în care visez că e aici şi mă trezesc şi realizez că defapt totul e doar în mintea mea. E greu când cineva drag "pleacă" de langa tine.
Mi-aş dori să fie acum langa mine, să ştiu că este mândru de tot ceea ce fac, de reuşitele mele, să fie aici să mă sprijine, să-mi dea sfaturi despre ce e bine si ce nu.
Am fost foarte afectată, dar toată durerea mea se transformă în putere. Merg pe ideea că ar fi fericit să vadă că sunt bine, că fac ceea ce mi-am dorit şi că am sprijinul celor de acasă în tot ce fac.
Aş scrie mai mult, dar am început să lăcrimez şi vreau să încerc să mă calmez.
După cum v-am
obişnuit cu postările despre sport astăzi am să scriu despre echipa de care
sunt mândră în totalitate şi anume despre Steaua Bucureşti.
Dupa golurile
superbe pe care le-au dat Stefan Nikolic, Lukasz Szukala şi Mihai Pintili miercuri seară în meciul cu
Petrolul, roş-albaştrii au mai adaugat un trofeu la „colecţie”. Este a doua oară când Steaua câştiga Super Cupa în faţa celor de la Petrolul Ploiesti
Un început de
sezon perfect. Se pare că şi după perioada în care au avut vacanţă sau
cantomentul de pregătire băieţii sunt în aceeaşi formă ca şi sezonul trecut.
Acum foarte puţin
timp am devenit campioni şi deja "ne-am transformat" în SUPER CAMPIONI. Ce pot
spune decât că mulţumesc echipei mele de suflet că mereu îmi aduce momente de
fericire. Deşi au ratat foarte mult s-au impus în faţa Petroliştilor încă din
prima repriză. Galeria a fost ca de obicei la înalţime, atmosferă ca aceea pe
care o fac suporterii Stelei la meciuri nu vezi prea des la alte echipe :d.
Mai jos am pus rezumatul meciului pentru cei care vor să vadă încă o dată golurile băieţilor :)
Am câteva poze luate de pe facebook-ul Stelei:
Acum aştept cu nerăbdare meciul de marţi seară contra celor de la FK Vardar Skopje.
Cam atât momentan. O să revin curând cu o altă postare :)
Dacă tot a trecut bacalaureatul m-am gândit să scriu ceva
legat de acele perle găsite pe internet. Am selectat câteva pentru a vă arăta
cât de interesantă şi la “modă” e limba română în ziua de azi pentru câţiva
elevi:
Model în viaţă sî îi şmecheria. Îmi eau model care
ştie bani repid să facă, pentru că viața nare timp.
Iubirea plutea în aer ca fumul de mici. Iubirea e ca
fumul de mici
Accidentul este o operă de iubire
accidentală. Oamenii se iubeau la nimereală ca o buşitură şi se mai dedulceau
neaşteptat. Îşi bubuiau destinele în traficul vieţii amar
Jurnalul intim al unei fete sau băiat se scrie cu
ce simt ei în ziua aia. Scri de un tâmpit care nu te iubeşte şi el nici nu ştie
că tu eşti romantică pentru că băieţii vor numai relaţii strict intime
Văzând gramatica lor
“minunată” mi-am pus intrebarea: Cum au terminat doisprezece clase? E trist să
vezi că în ziua de azi tinerii nu mai ştiu ce e ăla învăţat, ei au defapt alte
preocupări .. de parcă nu ar conta viitorul lor la nimic.Mă întreb totuşi cum e
posibil să scrii astfel de aberaţii?
Şi nu doar româna le-a creat probleme cât şi istoria care este la fel de
“tâmpită” în viziunea elevilor.
Ştefan cel Mare a bătut cel mai mulţi turci, era
spaima Imperiului Austro-Otoman. A avut vreo 50 de războaie cu ei şi a fost
50-0. Numai când îl vedeau ăia şi deja începea să le sune apa în cap.
România era implicată în tot felul de relaţii
internaţionale aiurea prin lume cu diverşi dubioşi. Asta nu era bine, deoarece
îşi bătea toţi joc de ea ca şi acuma
Hoţomanii din Imperiul Otoman au belit Ţara
Românească de tot ce avea ea mai de preţ. Aur, carne, copii tineri pe care îi
furau şi îi învăţau să fie hoţomani de mici.
Oare scriu asta aşa de
plictiseală sau aceste fiinţe sunt “praf” din orice punct de vedere? Nu pot să înteleg cum au
reuşit să scrie tot ce au scris acolo şi mai ales cum de generaţiile astea sunt
aşa inconştiente in ceea ce priveşte următoarea etapă a vieţii lor.
Am văzut zilele trecute un copil cam la 6-7 ani butonând un Iphone, eu când
eram de vârsta lui mă jucam afară si îmi era drag când stiam că va urma să merg
la şcoală. Acum totul se bazează pe chiulit, ieşiri în oraş, dar în niciun caz
pe învăţat sau citit o carte. Sunt multe de spus despre generaţiile astea, dar
ajunge şi mai puţin decât să stau să înşir ceea ce se intâmplă cu tinerii din
ziua de azi.
Într-adevăr nu
totul se reduce la a învăţa non-stop, trebuie să ne mai si relaxăm, însă pentru
unii relaxarea deja a devenit un viciu ce nu ia in calcul si învăţarea unor
lucruri de bază şi importante pentru viitorul lor în această lume plină deja de
persoane inculte pe care, apropo, tot aceşti elevi „inteligenţi” le critică iar
asta se întâmplă înainte ca ei să stea,chiar şi pentru 5 minute, să se asculte
vorbind sau să-si recitească propriile scrieri.
În concluzie
învăţatul are rol important în viaţa noastră de zi cu zi, însă mulţi, din păcate,
aleg să-l înlocuiască cu alte lucruri nu la fel de importante, iar această
inconştienţă deja a început să-şi lase amprenta asupra vieţii lor.
O zi bună, Andreea
Nu prea am mai avut timp să mai postez aşa că mă "leg" acum de vremea de afară.
Fiind în luna iulie normal ar fi fost să fie cald, soare, vreme numai bună de ştrand. Din păcate în ultimul timp a fost când cald, când răcoare. Nu prea mai ştim la ce să ne aşteptăm cu vremea asta. Astăzi de exemplu a fost răcoare şi a plouat. Îmi place ploaia, dar nu îmi plac tunetele şi fulgerele. Nici să ies din casă nu-mi vine pe o astfel de vreme.
Acum ceva vreme pe la televizor se spunea că peste câţiva ani vor rămâne doar două anotimpuri: iarnă şi vară. Mă intreb oare chiar aşa e sau sunt aberaţii?!
Aş vrea să plec la mare, dar nu am cum din cauza ploilor.. decât să merg degeaba mai bine mai aştept puţin (totuşi vacanţa e luuuuungă :) ).
Între timp m-am găndit să profit de timpul în care mai stau pe acasă şi să mă relaxez. M-am apucat de citit o carte care mi se pare destul de interesantă, se numeşte " Fantoma Călugărului" şi este scrisă de Fergus Hume.. chiar vă recomand să o citiţi.(dacă o citiţi aştept păreri)
Fiind în vacanţă nu cred că e cineva tentat să facă asta, dar cum vacanţa mea a început cam acum 2 săptamâni am zis ca merită să stau câteva zile cu o carte în mână, mai ales că nu ai ce să faci pe o astfel de vreme.
